Pactul verde european și strategia „De la fermă la consumator" prevăd o transformare majoră a sistemului alimentar european. Atingerea neutralității climatice, reducerea utilizării substanțelor chimice, adoptarea tehnologiilor digitale și promovarea practicilor economiei circulare vor necesita nu doar noi tehnologii, ci și o forță de muncă dotată cu noi competențe.
Cu toate acestea, sistemele actuale de educație și formare profesională rămân extrem de fragmentate. Universitățile, învățământul profesional și formarea profesională se concentrează adesea pe discipline separate, lăsând absolvenții fără competențele interdisciplinare pe care sectorul agroalimentar le solicită din ce în ce mai mult.
Acest decalaj de competențe se observă și la locul de muncă. Profesioniștii cu experiență dispun adesea de cunoștințe practice valoroase, dar au competențe digitale limitate, în timp ce angajații mai tineri sunt familiarizați cu noile tehnologii, dar nu au expertiză în domeniul sănătății solului, al biodiversității și al agriculturii regenerative.
Pentru a face față acestor provocări, Europa are nevoie de o abordare mai integrată în domeniul educației. Programele de formare ar trebui să combine competențe de mediu, digitale, tehnice și antreprenoriale, bazându-se pe cadrele europene precum GreenComp, DigComp și EntreComp.
Învățarea ar trebui, de asemenea, să devină mai practică prin intermediul laboratoarelor mobile de învățare „phygital", care combină învățarea fizică cu cea digitală. Centrele mobile de formare, dotate cu tehnologii de realitate virtuală, gemeni digitali și simulare, ar putea aduce cursuri de formare avansată direct în comunitățile rurale.
O oportunitate excelentă de a consolida cooperarea între regiunile europene o reprezintă stagii internaționale în domeniul simbiozei industriale și al economiei circulare. Studenții, profesioniștii și IMM-urile ar putea colabora pentru a aborda provocări reale legate de sustenabilitate, prin schimbul de cunoștințe între regiunile agricole, centrele de cercetare, furnizorii de tehnologie și companiile din sectorul alimentar.
Tranziția către sisteme alimentare durabile depinde, de asemenea, de cetățeni și de comunitățile locale. Consumatorii influențează piețele prin deciziile lor de cumpărare. Municipalitățile, școlile, întreprinderile și organizațiile societății civile pot juca un rol important prin crearea unor centre de învățare care să promoveze consumul responsabil, reducerea deșeurilor și practicile economiei circulare.
În cele din urmă, tranziția alimentară a Europei va necesita profesioniști capabili să lucreze la nivel interdisciplinar. Viitorii experți trebuie să fie capabili să combine cunoștințele din domeniul agriculturii regenerative, al tehnologiilor digitale, al sustenabilității industriale, al principiilor economiei circulare și al guvernanței de mediu.
Prin reorganizarea sistemului educațional pentru a-l face mai integrat, mai practic și mai colaborativ, Europa își poate dota forța de muncă cu competențele necesare pentru a accelera punerea în aplicare a Pactului verde și pentru a construi un sistem alimentar mai rezilient, mai inovator și mai durabil.